(in)certitudini

Toamna-şi duce mâna la gură, 

ca baba Maria un colţ de batistă. 

Noi ne măsurăm rănile, 

care-i mai mare, 

mai roşie, 

mai adâncă. 

A mea e mai proaspătă, s-o punem pe masă şi să tăiem din ea, 

până nu se usucă.